1 Decembrie: mândru că ești român? Ce motive ai?

Acum câteva zile vobeam cu o amică plecată de ani buni din țară. Imi spunea că nu a plecat pentru mai multi bani sau pentru frumusețea locurilor în care a ajuns și nici măcar pentru pentru un sistem medical sănătos.

  • Bai, imi zice, am plecat după o zi în care eram murata de nervi din … nici nu mă obosesc sa-mi amintesc motivele. Mi-am facut mea culpa, m-am trezit dezgropand frustrări adânc ascunse si in mai putin de 10 minute am ajuns la o concluzie: “Pana la aeroport fac 1 ora. Atat de putin timp. Timpul meu. Si este prețios. Nu o sa-l pierd încercând sa repar oameni defecți, sa-i inteleg, sa ii suport, sa le fiu părtașă.

Mi-am pregătit nervii cu “ce o sa spună lumea”, “ai fugit cand a fost greu”, “te va ajunge dorul de casa”, “ nicăieri nu e ca acasa” si “ acolo nu umbla câinii cu covrigi in coada”. Sa stii ca de lume nu mi-a mai pasat de mult, cei care părăsesc o nava care se scufunda nu sunt lași, ci supraviețuitori, acasa e unde te simti bine si nu stiu de unde e vorba asta cu covrigii in cozi de câine dar suna un pic neigienic.

Eu am rămas româncă, cu sentimente discrete, dar reale INCĂ, pentru țara asta. Nu-mi atârn steagul pe geam, nu pun imnul României pe Wall de 1 Decembrie si nici nu imi schimb fotografia de profil cu una tricoloră. Și știi de ce?

Pentru ca as fi părtașă in continuare ălora care fac asta si a doua zi înjură România cu drumuri proaste, accize multe, politicieni corupți, bulevarde înguste, salarii mici si locuri insuficiente de parcare. Ălora care își încheie zilnic pledoaria despre țara “de rahat” in care trăiesc cu “Asa e în România” și care ii urăsc cu patimă pe cei ca mine, plecați din țară. Ălora cărora li se citește ipocrizia in frunte, in zâmbet si in respiratie. Care visează la o Românie normala, in timp ce ei o umilesc zilnic cu nepăsarea si ignoranta lor.

România normala nu e despre succesul unuia care plimba 3 hârtii in 10 instituții si care, cand reușește sa le găsească locul spune, răsufland ca după 10 etaje urcate in fuga: “ Am reușit”.

Succesul romanilor nu e despre cei care se calcă in picioare la cozi si stau in îmbulzeala pentru oale si rotopercutoare. Nu e despre bucuriile mici ale unora care se vad supraviețuitori pentru ca au reușit sa păcălească sistemul neplătind o amenda de parcare, furând flori din grădina publica sau mâncând gratis 2 portii de mici, in loc de una, de ziua naționala.

Rezistența nu înseamnă incăpățânarea de a aștepta in frig si ploaie schimbarea unor decizii politice. Rezistența este despre acțiune si atitudine pro-activa. Este despre constientizare si inițiativă.
De 1 Decembrie, sa fim mai conștienți si mai activi in fiecare lucru mic ce ne înconjoară. Inainte de a fi romani sa începem prin a fi oameni, pentru ca asta ne este primul atribut la venirea pe lume.

“Mândru ca sunt român”? Pentru că:” țară frumoasă, bogată”, pentru că “ Nadia, Hagi si Halep”? Atât?
Nu! Trebuie mai mult de atat să justifici mândria ca aparții de o țara din care tot mai multi pleacă, fără sa mai privească in urmă.

Nota:

Dragilor, vă invit sa-mi spuneti si alte motive pentru care sunteți mândri ca trăiți in România.

Le aștept cu drag! Curaj! 🙂

Reclame

3 gânduri despre “1 Decembrie: mândru că ești român? Ce motive ai?

  1. Oamenii sunt defecti. In toata lumea e asa. In mare lor majoritate sunt defecti. Ce ne lipseste noua? Integritatea, ambitia (si aici nu ma refer la incapatanarea prosteasca tipica romanilor), empatia, si altele. Dar si altora le lipsesc toate astea. Problema e cu modul in care alegem si cu exemplele pe care le urmam. Nu trebuie sa indreptam noi pe nimeni, dar trebuie sa invatam sa alegem. Sa alegem pe termen lung, caci toti facem alegerile doar pe termen scurt. O galeata, o sticla de ceva, un mic ciubuc…etc. In toate institutiile, in toata societatea de fapt, alegem/punem oameni incapabili. Incapabili sa fie un exemplu bun de urmat. Nu sunt 100 % roman, dar aici m-am nascut, aici traiesc, aici am toate amintirile, si am invatat din istoria noastra ca trebuie sa lupt, sa luptam, dar in asa fel incat sa nu fac rau celor din jur. Si nu am de gand sa plec. Esti ipocrit si las sa pleci si sa spui ca nu o faci pentru bani,sau ca nu o faci ca sa vezi lumea. Nu suntem popor migrator. Nu avem asta in sange. Toate popoarele isi apara natia (unii stiu doar geografia si istoria tarii lor), noi incercam sa o blamam si sa fugim de ea. Si cand plecam, spunem ca am incercar sa „rezistam”, dar stii ce uitam? Sa ne schimbam noi in primul rand, uitam ca si noi suntem defecti dar ii vedem doar pe altii. Frustrarile si oboseala aduna-te secole ne-a ajuns, dar asta nu inseamna ca nu putem tine ochii deschisi si nu putem lupta pentru noi, pentru copii nostri, asta nu inseamna ca nu putem incepe a scrie o noua istorie romana. ISTORIA NOASTRA. NU TREBUIE SA FUGIM.

    Apreciază

      1. Inteleg perfect ce spui si apreciez in egala măsura. In același timp, noi alegem cat de ușor sau greu vrem sa ne fie, unde ne sunt limitele de acceptare sau adaptare. Sa începem prin a nu judeca alegerile altora. Asta e cel mai greu. De aici apar frustrările, ura, nepuntinta.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.