Despre fluturi in stomac, in creier si in suflet

Vii tu sau plec eu? Ramai sau despartim timpul? Te doare suficient sau vrei sa mai treaca o despartire? Si inca una. Si inca una …

Iti amintești cum erai la început? La începutul anilor, la începutul verilor, la începutul zilelor cand incepeai sa începi sa iubești începuturile?  Iti amintești de zâmbete? Cum erau, cum iti luminau chipul, cum iti deschideau usi de suflete si promisiuni?

Iti amintești de clipe? De cum au stat in loc atunci cand s-au lovit priviri, cand s-au intersectat suflete si inimi au luat-o razna. Mai stii?

Mai stii cum azi eram eu si timpul printr-o secunda nebuna m-a tranformat in tu? Mai stii cum e sa inspiri si sa expiri fara sa-ti fiu in fiecare atom de oxigen?

Iti amintești cum era sa simti fluturi in stomac, in inima si suflet? Cum își loveau aripile in tine si simțeai fericirea cum alții nici nu au îndrăznit sa si-o imagineze macar? 

Mai stii sfârșitul? Cum de fiecare data e altul si iti place sa-l colecționezi, acolo, lângă celelalte finaluri fara noi? Mai stii cand ai promis ca o sa faci din ele univers? Un univers nou din finaluri si crema de zahăr ars. Si un pahar mare de limonada. Prea dulce totuși.

Nu mai stii, nu? Cuvinte, promisiuni si vise. Străine iti sunt. Straina si eu. Străin si tu. 

image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s