Articol fara nume. Prea multe titluri in minte.

Am cunoscut candva pe cineva care pastra intr-un borcan ciudat toate lentilele de contact pe care le purtase de-a lungul timpului. Si nu erau putine. Intai am crezut ca vad o meduza sau ceva creaturi de apa. Poate stele sau caluti in miniatura transformati in animale de companie. Se vedeau cuminti, tacute, ca in ceata, in apa tulbure. Sau poate mi se parea si fabulam in fascinatia camarutei intunecate in care abia reusise sa patrunda o raza de lumina ce se refracta prin borcanul straveziu dar protector.

– De ce asa, am intrebat.

A zambit. Un zambet al unei intrebari auzite poate de cateva zeci de ori, dar al carui raspuns era nou de fiecare data chiar si pentru sine. Un oftat din suflet. Apoi din tot corpul.

-Cu ele am vazut povestea mea de pana acum. Mai clar, mai viu colorat. Le datorez lumina, culoarea si viata. Prin ele am vazut zambete mai clare ascunse in spatele unor buze nemiscate, lacrimi din ochi plini de viata, iubire ascunsa in ura unor usi trantite si ura din imbratisari false. 

-Pai … acum de ce nu le mai porti? Vezi mai bine?

-Hm … Nu doar despre a vedea este vorba. Ele au fost un catalizator intre mine si timp. Intre emotiile mele si oameni. Am simtit totul la superlativ. Am trait prin ele de doua ori viata. Am simtit cat pentru acum si pentru inca o viata, o viata a cuiva care m-ar invidia pentru nesabuinta mea.

Uite, acum te vad pe tine fara ele. Chiar si fara ochelari. Si simt lucruri. Simt ganduri si haos. Dar simt si viata si putere. Suntem asaltati cu clisee, cutume cu si despre lucruri firesti, care isi urmeaza cursul, cu un viitor pe care l-au vrut altii pentru ei si nu au reusit sa-l incropeasca. Aproape ca le simti incordarea si veninul, disperarea si goana dupa un timp care nu le mai apartine.  Nu lasa sa te ajunga trecutul lor. Urmeaza-ti viitorul pentru ca adevarata tragedie in viata nu este sa nu obtii ce vrei ci din contra, sa obtii.  Provocarea nu este sa ai puterea sa faci lucrurile cum trebuie, cum e firesc in mintea unora. Nu. Nimic nu ar trebui sa fie asa. Provocarea nu este sa iti impui limite si sa iti pese, nu este sa te cenzurezi. Povestea ta nu este despre sabloane si ridicolul unei vieti creionate de altii.

Provocarea este sa ai fix o secunda in care sa vezi drumul pe care il doresti si sa te rupi de ce te tine in loc. Nu cauta sa te straduiesti sa te acomodezi undeva sau in preajma cuiva. Daca nu se intampla magic, firesc si presupune un efort, oricat de mic, fugi din locul ala. Lasa omul ala in spate si lasa-l sa isi urmeze calea fara tine. 

Vezi borcanul ala? Nu acolo sunt culorile pe care le-am vazut sau caldura si bucuria din lucrurile simple. Nu acolo sunt inchise toate visele mele. Le-am pastrat in mine. In fiecare picatura de sange, in fiecare atom de oxigen inspirat, in lumina cu care ceva din mine, inca nu am descoperit ce, pune toate lucrurile pe care le-am dorit fara sa le vreau si le am acum. 

Esti unica. Tu si alte miliarde de oameni. Si ce? Te impedica asta? Fii libera. Ochii iti vor arata calea pe care mintea si sufletul o vor alege. Ai grija de ei dar nu le incredinta toata puterea. Va veni vremea cand vor obosi si iti vor asterne in fata campuri gri si ceata deasa. Sa nu-i crezi cu totul. Va fi doar o senzatie. Sufletul insa iti va fi plin de culoare iar mintea iti va fi limpede. Va fi doar un semn ca ai ajuns unde trebuie. 

Anunțuri

2 gânduri despre “Articol fara nume. Prea multe titluri in minte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s