Intamplari despre tine – XI –

Pfff … Ai spus-o. In sfarsit dupa atata timp, ai spus-o. Ti-ai dori sa nu se mai termine ziua, sa auzi ecoul vocii ei de o mie de ori pana apune soarele, si inca de o mie de ori dupa aceea. Ti-ai dori sa o poti vedea tot timpul si sa-i repeti asta de atatea ori cat sa acopere momentele de tacere de pana acum. Sa-i vezi ochii mari, plini de surprindere si caldura cum te privesc … cum o privesti. Sa o strangi in brate atat de tare incat sa te repare, sa te lipeasca la loc din bucati de aer respirat langa buzele ei si secunde in care ai privit-o dorind sa fie langa tine.

Pasesti incet in dreapta sa si o tii de mana cu teama, atat de strans de parca toata viata ta ar depinde de ea, de parca ai gasit in sfarsit ce iti trebuia sa fii complet.

Te iubesc. Hm. Suna ciudat acum. A doua oara. Prima data a fost ca o avalansa. Ca o furtuna ce batea la poarta sufletului, tulburandu-i linistea. Ca un val de caldura sahariana ce iti usca gura, mainile si buzele cand o priveai si nu stiai ce sa-i spui, cand orice cuvinte in afara de astea doua ar fi fost profane si seci. 

Merge incet, privind pe jos, frunze si pasi ai altor indragostiti pierduti pe strazi albastre. Ii simti mana mica si calda cum isi face cuib in palma ta si cum iti ajunge un fior din palma pana in varful degetelor, la inima si apoi iar in degete. Daca ar fi adevarati fluturii aia de care vorbesc toti, tu ai avea o colonie intreaga in tine, in suflet, in urma ta. Si cei din urma te-ar tine de umeri, ca o mantie si tu ai zbura. Te uiti in geamul opac al unui magazin uitat de vremuri. Nu zbori. Sau poate … cine stie. Dar ea … Asa frumoasa iti pare langa tine. Frumoasa cum nu poate fi langa nimeni altcineva, frumoasa cum doar tu poti sa o vezi. 

– Nu ne grabim, nu? o intrebi cu teama sa nu o pierzi iar, sa nu iti dea drumul mainii si sa fuga furandu-ti cuvintele.

– Nu. Dar … unde mergem?

Se opreste. Se uita la tine. Zambeste. Se alinta. Ii iei chipul in palme si o privesti cateva secunde. Ii saruti ochii, apoi  fruntea si ramai cu buzele lipite de ea.

– Unde vrem. Strada e a noastra. Si orasul, si linistea, dar mai ales noaptea.

– Ok. Atunci sa mergem incet.

germany_bremen_schnoorvierte_shutterstock_148774355_sm

Sursa foto :  Shutterstock

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s