Întâmplări despre tine – X-

Ai o mie de ganduri in cap, in minte si in suflet. Si crezi ca esti dator sa ai grija de toate. Sa le ingrijesti, sa le potolesti avantul si sa nu le lasi sa plece. Sunt nebune, sunt aiurea, sunt impovaratoare uneori dar …  sunt doar ganduri. Nu iti fac rau. Nu te cearta, nu-ti cer sa le hranesti, nu le esti dator decat cu timpul. Timp sa le crezi, sa le aduni din zboruri, sa le tii ascunse bine, departe de ochi, de maini, de buze si de inima.

Ii numeri pașii când se îndepărtează de tine, ii numeri si mai abitir când se apropie. O chemi sa plece si mai apoi o alungi sa revină. Ii vezi ochii, ii vezi mâinile, iti vezi începutul si sfârșitul lângă ea de o mie de ori in o mie unul feluri. Ti – e dor sa plece si iti e si mai dor sa revina.

– Ma uit la tine de jumatate de ora. Cum iti asezi parul ciufulit in zeci de feluri si cum tot ciufulit ramane. Cum te uiti cu ochii aia mari la mine si astepti sa-ti promit nemurire, o viata roz si un film la mall. Nimicuri. Tipic tie.

Ma uit cum astepti sa iti povestesc despre noi, despre cum am fost si cum vom fi pana ce ne va desparti … stii tu cine. Sau ce. Nu stiu sa zic d-astea. Tu esti cu povestile si dramele. Cu lacrimile de crocodil si ochii de caprioara ranita wannabe. Ce? Credeai ca nu stiu?! Cum imi torni cuvinte in minte, cum imi rasucesti creierul pe inelar si cum imi faci sa tremure tot sufletul in mine cand te joci cu nervii mei? Cand nu raspunzi la telefon si nu dai niciun semn cu orele, cand promiti ca vii si te indepartezi cu fiecare secunda tot mai mult de mine? Pe bune, in conditiile astea tu te-ai mai iubi? Adica, nu-mi raspunde. Stiu ca da. Ce e curios e ca si eu. Si eu te. Tot pe tine. Ce dobitoc sunt! Daca eram la un proces si spuneam macar jumatate din toate astea in fata juratilor erai gasita imediat vinovata. Vinovata ca mi-ai furat cu premeditare gandurile, linistea si ca ai promis cu bunastiinta sa ai grija de un om care si-a propus sa fie mai bun pentru tine si l-ai facut praf. Praf si pulbere de ganduri destramate.

In continuare ma uit la tine. Aceleasi lucruri de jumatate de ora incoace. Acelasi chip senin, aceleasi maini fine, aceleasi gene rasucite de rimelul ala pentru care am alergat juma de zi prin mall-uri si rochita aia antipatica cu spatele gol. F*ck! Uite ce fel vorbesc din cauza ta. Sunt barbat! Eu nu stiu de rimel si rochite. Nu ar trebui sa existe in vocabularul meu. 

Ma intrebi daca iti sta bine cu nu stiu ce blugi si cu nu stiu ce tricou. Esti perfecta. Stii asta. Dar vrei sa o auzi de la mine. Ok. „Iti sta bine, draga”. Zi merci. Mai frumos de atat nu stiu sa o spun. Cel putin nu tie. Ti se urca la cap apoi. In minte deja mi-am spus rugaciunea de multumire catre zeul ce te-a trimis in fata mea acum multi ani pe strada aia plina de masini parasite sa imi macini tacticos viata. Sau cel putin asa iti imaginezi tu. 

Uite, cum ma faci tu sa gandesc mult. Cand ma uit la tine gandesc. Si acum am avut ragazul sa vorbesc cu mine un pic mai mult cat ti-ai spalat dintii 3 minute in plus pentru ca esti incantata de periuta noua de dinti. Asa simpatica esti ca te-ai bucurat ca un copil de o porcarie cu doua baterii minuscule. Doar tu poti fi asa. Copila si femeie in acelasi timp. 

 – Ajuta-ma te rog sa imi trag fermoarul rochiei. Desi nu cred ca raman cu ea. Pantofii astia nu se potrivesc!!! Poate daca luam perechea aia …

Si se rupe firul iar. Clar nu ramai cu ea. Si sigur nu pentru ca nu se asorteaza geometric pantofii cu bretelele ei. De ce faci asta? De ce cand ti-ai aranjat parul asa frumos? De ce cand ai pielea fina si mirosi a ingeri si albastru? De ce tu m-ai invatat sa privesc oamenii in ochi si esti in continuare fiinta pe care nu o pot privi mai mult de 2 secunde fix fara sa zambesc, fara sa uit ca sunt eu si sa uit ca esti tu? De ce nu pot sa te iubesc? Sa te iubesc mai putin? Si sa fie mai usor. 

 Te iubesc! Ma auzi? Te intorci cu fata spre mine. Am zis in gand, dar atat de tare ca mi-a crapat sufletul. M-ai auzit! Te uiti la mine. Esti asa … senina si fara griji. Da. Pe tine. Eu. Si mor de panica sa nu te pierd. Sau sa te pierzi tu.

– Iar te uiti la mine asa. 

Cum? te intreb.

– Asa, ca un om care urmeaza sa ma piarda. 

shutterstock_105800276-e1360829477539

sursa foto: shutterstock

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s