Intamplari despre tine VIII

Cand ploua ai senzatia ca au fost momente cand ai simtit atat de intens incat a fost pentru toata viata, iar ce vei mai simti pe viitor vor fi doar palide replici ale unor sentimente atat de coplesitoare incat iti doresti sa nu se mai repete vreodata pentru ca te-ar ucide.

Ploaia iti aduce liniste si iti ia gandurile. Le strange pe toate in petale de flori de toamna si le duce departe de tine. Le arde si le arunca cenusa in valuri.

Ploaia iti da stari sau ti le ia. Cum are chef. Iar tu o lasi. O stii cu toate mofturile ei, o simti cand se porneste mai tare, cand cade domol, o auzi cum arunca stropii mari pe umbrelele gri, cum face frunzele tomnatice sa se imbratiseze, lipindu-se ca una.

O auzi in gand chiar de ai gemurile inchise, ii simti stropii mari si reci pe frunte, pe gene, iti vezi ochii scursi de farduri si de imagini ce iti amintesc de nimicuri. Vezi siruri de picaturi cum se scurg cuminti de pe geamurile calde si se imprastie haotic pe asfaltul sters de pasii grabiti ai celor care fug spre casa.

Te apropii de geam si iti lipesti usor nasul de el. Vezi totul atat de clar, vezi toate povestile din picaturile ce se pregatesc sa atinga pamantul si sa devina comune si profane. Geamul se abureste si picaturile se vad din ce in ce mai disipate, respiratia se inteteste si simti inima aproape sa iasa din tine.

Auzi parca usa deschizandu-se si fara sunete, cum se apropie de tine. Te ia in brate. Ii simti buzele calde pe umeri, prin haine.  Iti saruta fruntea, ochii, barbia de parca ar vrea sa le tina minte forma si culoarea pentru vesnicie. Iti ia mainile, le saruta palmele si apoi le apropie de chipul lui strangand obrajii fara culoare. Ii simti sufletul cum rupe parti din el si le lipeste de tine cu fiecare respiratie si fiecare privire. Il simti de parca nu v-ati mai vazut de ani si de ani astepta sa te gaseasca. Miscarile sunt stangace iar mainile si vocea ii tremura. Spune ceva ce doar el aude si fiecare tremur al cuvintelor rostite parca in secret iti inmoaie picioarele.

– Puteai sa spui simplu „mi-a fost dor”. Era mai simplu pentru mine.

– Sau puteam sa-mi pun sufletul in bratele tale de la inceput. Ar fi fost poate mai simplu pentru mine.

how_i_met_your_mother

* Povestile fac parte dintr-un proiect ce sper sa prinda viata cat mai curand. ❤

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s