Despre min(t)e si cuvinte

Azi vreau sa scriu. Sa am idei. Am un milion de cuvinte in minte si s-au aglomerat toate nebune in ochi, in buze, in obraji. Vreau sa ating tastele si povesti frumoase sa iasa din insiruirea binara de sub tastele sterse de avantul artistic de altadata. 

Vreau sa am mintea goala de planuri si intamplarile mele sa inceapa cu „a fost odata ca niciodata”. Nu vreau sa vina maine, vreau sa fie azi tot timpul, pentru ca ieri nu mai este de mult si deja imi lipseste. Nu vreau sa astept seara doar pentru ca a doua zi va fi altfel si mai bine. 

Vreau sa fiu mereu tanara si sa nu fiu ipocrita sa le zic celor mai in varsta: „lasa ca e misto sa fii batran si intelept”. Nici macar din politete. Sa fim seriosi. E naspa sa fii batran si un pic sarit de pe fix. Poate doar daca esti Donald Trump e posibil ca lucrurile sa fie mai roz un pic.

Vreau sa nu trebuiasca sa urmez reguli, sa am totul fara sa merit asta pentru ca timpul trece si principiile nu tin locul timpului pierdut. Vreau sa pot fi eu si vreau ca si tu sa poti fi tu. Tu care ma citesti azi si ziua de dincolo de azi, si tot asa. Vreau sa nu ma judeci, pentru ca eu sigur nu o fac.

Nu vreau clisee, nu vreau sabloane. Nu vreau reguli, secrete si promisiuni de bine si frumos si minunat. Vreau sa imi fie greu, si apoi bine, si apoi sa ma chinui iar. Vreau sa fiu mintita si sa mint, sa promit si sa-mi incalc promisiunile, sa fiu amagita la randu-mi, sa fiu anapoda pana la nebunie. Sa fiu defecta si sa functionez perfect asa.

Vreau o poveste fara finalul clasic ” pana la adanci batraneti”. Vreau „pana cand vreau eu si nu mai mult de atat”. Vreau sa plec de unde vreau si ma intorc acolo dupa ce uit de ce am plecat si apoi sa plec iar fara sa-mi amintesc de ce. Sa scriu cuvinte mari pentru oameni mici si sa ma simt precum Gulliver in tara piticilor. Sa-i privesc pe toti de la inaltime si sa am puterea sa aleg ce cuvinte sa calc cu pantofii mei umblati prin Tara Minunilor si Narnia si alte locuri cu nume de povesti cu troli, liliputani, magi si vrajitori.  Sa vorbesc aiurea fara sa ma auda nimeni si totusi toti sa ma inteleaga. 

Vreau sa vreau multe desi nu vreau sa vreau atatea. 

Alice in Wonderland concept art - tim burton

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s