Interviu: Stefan Caraman – gandurile din spatele cuvintelor: Ceea ce ma inspira e ceea ce vad atunci cand scriu in oglinda.

I-am cumparat unul dintre romane acum mai bine de jumatate de an, dupa ce citisem bucati din el pe diverse retele sociale si m-am indragostit iremediabil de stilul inconfundabil. L-am cunoscut pret de cateva minute: un om discret dar plin de enigme, care imbina atat de frumos realul cu imaginarul si firescul cu grotescul unei lumi pline de subiecte tabu. Faptul ca a gasit timp sa raspunda la intrebari ce imi starneau curiozitatea unor raspunsuri intr-un stil cel putin la fel de captivant precum cel al Scrisorilor catre Rita, m-a bucurat extrem de mult. Fiti indulgenti. Este primul meu interviu. Ii multumesc si va multumesc.

scrisori

Buna Stefan. Hai sa incepem prin a ne prezenta. Eu sunt o femeie care s-a regasit in cartea ta, a ras, a plans, a fost socata pe alocuri pana la stupefiere dar a inteles altfel barbatii si chiar femeile dupa ce a citit Scrisori catre Rita. Cartea a fost ca o palma data peste obraz ca pansament pentru suflet. Spune-ne despre tine.

Buna Mihaela. Vreau mai intai sa-ti multumesc pentru invitatie. Am fost putin surprins de faptul ca in orasul nostru prafuit si saracacios in patimi, mai e cineva care scrie, face banking si in plus isi permite opinii in scris. Am fost surprins si bucuros. Despre mine… eu sunt un barbat care s-a regasit in cartea mea. Scriind-o, am ras, am plans, m-am mirat, am fost socat si, uneori, am fost fericit. Am trait-o. Imi vine sa cred ca, abia dupa ce am scris-o am realizat cine sunt si apoi am realizat ca sunt un altul decat cel care credeam ca sunt. Stiu sigur ca intrebarea ta nu ma ideamna  sa etalez vreun CV, fie el al carierei sau unul al vietii mele, asadar nu o s-o fac. Cred ca intrebarea ta cerea mai degraba o definitie a lui Stefan Caraman. Pe care ma tem sa ti-o dau. In general, ma feresc de definitii. Te-ai gandit vreodata ca ele ascund, de fapt, ceea ce lipseste?

Anul viitor se implinesc 20 de ani de activitate. Proza, teatru, poezie. Portofoliul este asadar nu doar unul impresionant ci si foarte variat. Care gen iti este mai drag?

Atunci cand esti setat sa povestesti, cred ca devine putin important genul. Unii povestesc magistral pe panza (vezi pictorul nostru Eugen Barau, un artist si un om absolut fabulos). Alti povestesc muzical. Unii scriitori povestesc bine in poem. Altii in roman. Altii in proza scurta, altii in text de teatru. In general nu imi aleg genul literar in care sa spun o poveste, el vine de la sine. Cred ca AEROPORT (una din piesele mele de teatru cele mai reusite), nu se putea naste altfel decat cu replici. Daca as fi incercat roman sau proza scurta, as fi esuat. Rita nu putea fi altceva decat roman. Dar am sa raspund la intrebare – am fost intotdeauna indragostit de Cenusareasa literaturii si anume de proza scurta.

Cum a inceput pasiunea pentru scris?

Nu exista pasiune pentru scris. Pasiunile se nasc, ard si mor doar pentru oameni (iubite, iubiti, copii, maestri sau artisti). Insa am descoperit ca ma simt bine scriind, ca sunt nascut sa fac asta, inca de prin anii de gimnaziu. Am avut o profesoara de limba romana care m-a incurajat. In rest, doar o chestiune de contexte. Intr-un fel sau altul, indiferent de cale, acum la 48 tot scriitor as fi ajuns.

Ce anume crezi ca te-a inspirat sa scrii in toti anii acestia?

Fiecare carte e un cumul de experiente traite constient sau inconstient in anumite faze ale vietii. Asadar ceea ce te inspira la 25, s-ar putea sa nu te mai inspire la 35, iar ceea ce te inspira sa fie al naibii de plictisitor la 45. Pe de alta parte nu as cadea in capcana  stereotipului ascuns de intrebare si nu as externaliza sursele mele de inspiratie. Ceea ce ma inspira, asadar, e ceea ce vad atunci cand scriu in oglinda.

Cum ai defini inspiratia? Crezi ca este o sursa inepuizabila daca este alocata omului potrivit sau apare ori dispare dupa bunul plac?

Nu am o definitie pentru inspiratie. Stii, scriu de atata vreme incat am devenit mai distant in ceea ce priveste inspiratia. Ok, ai nevoie sa fii inspirat ca autor, dar e un lucru secundar. Ceea ce conteaza pentru un scriitor e in primul rand vocea sau stilul, sau amprenta personala. Poti sa fii al dracului de inspirat dar sa scrii pana la confuzie ca Borges, sau ca nu stiu ce alt mare autor al lumii, furat de alura acestuia. Personal prefer autorii cu mai putin stiaf, dar cu o puternica voce personala, vie, autentica. La scriitorii romani a cauta nota personala e ca si cum ai cauta apa in desert, nu o prea au. Citesc (prea) mult si cad prada tentatiei de a scrie ca nu stiu ce maestru descoperit prin lectura. Eu cred ca autorul perfect e acela care nu citeste de fapt nimic. E cel care descopera literatura, e cel care crede ca de fapt literatura se naste odata cu el. Marii autorii au lumii, asa au functionat.

Daca ai fi pus in situatia de a convinge pe cineva sa cumpere o carte, orice carte, in locul unei undite sau a unui fard, ce argumente ai folosi?

Cumperi o carte pentru ca o vrei, sau ai nevoie de ea, sau pentru ca te-a convins cineva ca este buna. De asemenea, cumperi o undita pentru ca esti pasionat de pescuit (si eu la randul meu am aceasta pasiune). Si cumperi un fard pentru ca vrei sa arati (mai) frumoasa.  Nu cred ca a  convinge pe cineva sa cumpere ceva in locul altui obiect rezolva o nevoie (fie a ta, fie a lui). Dar imi place sa conving pe cineva sa cumpere o carte, asta impreuna si cu undita si cu fardul. I-as spune ca daca tot nu prinde peste, e bine sa citeasca. Iar unei doamne i-as spune ca degeaba isi cumpara fard daca este tampita, asa ca e bine sa puna repede mana si sa citeasca ceva.

Revenind la Scrisori catre Rita, Stefan, spune-mi te rog, daca ar fi sa rescrii Scrisorile, ai schimba ceva la Nic? L-ai contura altfel?

Cartea asta s-a scris oarecum singura. Initiasem un blog, incepusem sa scriu la el, fara nicio intentie de o inchide intr-un final intr-o carte, fara nicio intentie de fapt. Apoi, s-au acumulat experiente, trairi, feedback-uri. Cand am scris-o am trait un soi de transa, nu a fost nicio secunda o poveste premeditata unde sa-ti desenezi de la inceput caracterele, situatiile, plasarea in timp si, ma rog, tot rahatul asta ce tine de constructie literara. Ea a venit just like that, s-a scris just like that si s-a incheiat just like that. Au trecut de atunci 5 ani. Promovand-o, sunt inca in contact cu textul ei, cu personajele ei, cu tot ce a insemnat ea pentru persoana mea – ca om si ca autor. Pot sa spun ca nu as schimba nimic, nu as imbunatati nimic din aerul lui Nic. Stii? Il invidiez pe tipul asta. As fi vrut sa fiu el sa traiesc ca el si, intr-un moment de repaus, si sa scriu o carte despre un oarecare Stefan, un baiat cuminte de la Tulcea.

Este el un misogin fara suflet, sau doar un barbat cu un comportament  firesc  unui tip care sufera si se exteriorizeaza asa cum stie el mai bine?

Am primit adeseori reprosul acesta – ca as fi construit un personaj misogin. Mi s-a parut deplasat si am explicat intotdeauna ca numai faptul ca l-au iubit (si a iubit) atatea femei e suficient ca sa desfiinteze acuzatia. As adauga totusi (si am facut-o punctual cu fiecare doamna care a atins subiectul) ca in Dex definitia cuvantului misogin este foarte clara si e tangentiala cu cuvantul ura. In Scrisori Catre Rita gasesti toata gama de sentimente pe care le poate traversa un om, toate mai putin una – ura. Nic Labis nu uraste. Evident, el are un comportament aberant (chiar daca simpatic uneori, cred eu), e nesuferit, e incalificabil, e intangibil, insa Nic e acelasi si fata de o femeie si fata de un barbat. Pe Nic Labis nu poti sa-l iei altfel, trebuie sa-l iei ca atare.

Nic are o rutina in relatii. Se indragosteste repede, uita relativ repede femeia, dar niciodata senzatiile avute langa ea. Traieste si simte microscopic toata relatia: de o ora, o zi sau o luna. Nic este un tip al zilelor noastre, un EL care poate sta la masa de alaturi sau doar un neadaptat, care alearga dupa fantomele trecutului?

Nu stiu daca Nic e un tip a zilelor noastre. Ar insemna ca si Casanova e contemporan cu noi. Si Romeo si Don Juan si Eminescu. Oamenii de o anumita factura, cei care isi permit libertati, cei care sunt iresponsabili (eu sunt un fan al oamenilor iresponsabili), intra probabil in acest tip de rutina. La urma urmei e dificil sa demonstrezi cu citate din propria viata ca “iubirea e unica” are vreo legatura cu “ pentru o singura femeie (sau barbat)”. Personal cred in iubiri unice dar nu cred in iubiri vesnice (care de regula tin 2-3 ani, apoi mor, apoi renasc… rutina). Da, Nic poate sta la masa alaturi, dar trebuie sa ai foarte mare grija

Pe alocuri personajul da impresia ca se desprinde de rolul sau de marioneta a firului intamplarilor si capata personalitate. Incearca sa se umanizeze parca, si sa iasa din poveste. A fost voluntara aceasta”scapare”?

Stii, noi oamenii incercam adeseori sa ne desprindem de rolul de marioneta a firului intamplarilor propriului nostru destin. Abia asta ne umanizeaza, iesirea din décor, iesirea din poveste. Pentru ca despre ce  vorba in istoriile noastre memorabile (putine, e drept) daca nu de tentativele de evadare din marea poveste. Acuma, daca  eu omul incerc asa ceva, ar fi nedrept sa le interzic personajelor mele acest lucru. Nu e vorba despre o scapare voluntara, nici macar nu este vorba de vreo scapare. Asa a iesit pentru ca personajele mele sunt aproape vii, traiesc la randul lor destine.

Sunt carti scrise pentru bani sau libertate – ca tot este la moda, si carti scrise pentru eliberarea sufletului. Cum ai descrie SCR din perspectiva asta?

Aici raspunsul tine de autorul acestor carti. Sunt autori care scriu (doar) pentru bani. Tintesc mase mari, cu nevoi comune, cu definitii modeste ale fiintei, consumatorul care pune botul. Sunt autori care – spun ei cel putin – scriu doar pentru sine. Arta de dragul artei, autism complet distant, aroganta, dispret fata de ceilalalti. Nu il neg nici pe unul nici pe celalalt, dar nu ii agreez. Pentru mine cartile sunt povesti, sunt o invitatie la o bere. Ne vedem, sorbim din berea aia, ne amintim lucruri care ne leaga, ascundem sub tacere lucruri care ne despart, mai ciupim chelnerita de fund, mai uitam sa platim… vreau sa spun ca pentru mine cartile sunt o invitatie la a fi complice cu autorul, cu personajele, cu intamplari care nu ne sunt comune dar ar fi putut fi… au fost foarte aproape, aproape ca le-am simtit adierea. In acest context sufletele se elibereaza. Mintile, senzatiile, cenzura… Eu pentru asta scriu.

De multe ori oamenii au nevoie de curaj sa lase chiar si un banal comentariu unei poze sau unui articol. Tu ai peste 600 de pagini dedicate curajului de a spune lucrurilor pe nume, fara cosmetizare. Cum ai descrie curajul exercitarii libertatii de exprimare?

Ca fiind un lucru banal. Sau care ar trebui sa fie banal. Sunt pentru libertatea de exprimare in context artistic (unde pana la urma stabilesti o conventie, ai bruma de promisiune ca nu lezezi nu stiu ce resorturi intime, sau nu la modul personal), dar sunt mai nuantat in ce priveste curajul exercitatii libertatii de exprimare sub forma defecatiei verbale sau scriptice. Cred ca pana si sensul exercitiului (si rezultatul lui) tine de nivelul de educatie al celui care il comite, si mai ales de gradul de inteligenta al acestuia, cel care pana la urma ii furnizeaza argumentatia care sustine exprimarea. Un exemplu: nu poti sa fii tot timpul de acord cu afirmatiile (de altfel mereu curajoase) ale lui C.T. Popescu, insa nu poti sa nu observi ca si le insoteste intotdeauna cu argumente logice. Nu ai cum sa fii de acord in niciun context cu afirmatiile lui Mircea Badea (la fel de curajoase), cata vreme ele se opresc la stadiul de enunt. Cam asa ceva

A fi sau a nu fi: este in Nic putin din Stefan sau Nic este eul  liric al lui Stefan? Asta este intrebarea.

Raspunsul este da.

Ti-ai imaginat vreodata reactia oamenilor cand citesc SCR?  Cum ii vezi?

Nu, imi e suficient sa stiu ca o citesc. Nu am curiozitati desi imi place sa primesc feedback.

Care a fost cea mai stupida intrebare care ti-a fost pusa vreodata? In afara de aceasta.

As fi un ins anormal sa retin astfel de lucruri. Insa cataloghez drept stupide genul de intrebari care se refera la o actiune evident, indubitabila. De pilda, duc lingura de ciorba la gura, o sorb si sunt intrebat,” ce faci, mananci?:” Nu, fac oral cu o lingura…

Stii ca in zilele noastre titlurile soc vand. Spune-ne ceva nestiut de cititorii tai. Ceva senzational.  Despre orice.

Victor Ponta. Mie tipul asta mi se pare senzational. Numai in evul mediu aveai parte de asa personaj. Adica un tampit care sa puna mana pe regat. Care sa vina de nicaieri, sa ajunga sus, iar apoi sa dispara fara urma. E fabulos, il admir. E esenta de roman.

Cum vezi timpul ca resursa epuizabila? Avem timp sau avem nevoie?

Timpul e un lucru care in general estompeaza actiunile, le descurajeaza sau le grabeste si astfel le strica. Pentru mine timpul nu e o resursa ci doar o limita, o bariera. Nu conteaza daca o depasesti sau nu, ea ramana o bariera si asta frustreaza.

Descrie-te in cifre.

In adolescenta am avut o iubita care imi reprosa mereu ca ma multumesc cu locul 2. Acum ea e la al doilea divort, are un shop de mancare pentru caini si o privire trista trista. Probabil ca asta e pretul pentru locul 1.

Ce pregatesti nou cititorilor tai? Cum pot lua legatura cu tine cei care iti apreciaza munca? ( conturile social media, site-uri)

Scriu la o piesa de teatru si la o carte de povesti. Povesti pentru oameni mari. Imi place sa scriu la ele desi sunt cam lenes in scris. Poate ca e mai bine asa. Cei care imi apreciaza munca ma pot cauta pe Facebook.

Anunțuri

2 gânduri despre “Interviu: Stefan Caraman – gandurile din spatele cuvintelor: Ceea ce ma inspira e ceea ce vad atunci cand scriu in oglinda.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s