Invatam sa stralucim

Azi a fost despre relaxare. A fost despre prioritati lasate pe locul doi si facut chestii care ne lipseau, de care ne era dor. 11350143_962551183777506_519524181_n

A fost despre liniste si energie. Enegie absorbita din lucruri simple. Azi am fost noi si restul lumii de care nu ne pasa, pentru ca nu exista. Lipsa orasului, a peretilor apasatori, a zgomotelor strazii apropie oameni. Le reda umanitatea, stralucirea si duiosia. Jungla orasului irita, streseaza, indeparteaza oameni. Ii separa.

Imaginea asta o vad aproape saptamanal. Ma fascineaza. Imi aduce aminte de oameni. De cum pornesc uneori din acelasi loc dar vremurile, vremea, ii schimba, le schimba drumul, directia. Devin incompatibili. Precum copacii crescuti din acelasi pamant.

Momentele in doi sunt rare. Atat de rare incat uitam ca avem nevoie de ele. Noi: eu si el, eu si ai mei, eu si prieteni buni. Nu am principii, sunt incapatanata, rece, nu-mi schimb usor parerea chiar daca adevarul este mai mult decat evident, insa uneori imi permit slabiciunea unor clipe de liniste. Exceptiile de la regula unei vieti aflate pe repede inainte. Concluzia: cu cat sunt mai rare cu atat le apreciez mai mult. Si este mai bine. Slabiciunea dauneaza grav existentei in secolul XXI.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s