Draga tu, cauta pe cineva care sa-ti dea viata peste cap

In orice poveste exista doua variante radical diferite. Si adevarul.

Varianta ei. A plecat. Nu stie de ce – vesnica enigma feminina. A plecat in lipsa lui din casa in care se trezisera de mii de ori impreuna. Si-a luat hainele, placa de par, cana preferata si s-a dus. S-a dus departe de el, de o lume care o presa, in care nu mai putea fi ea de prea mult timp. Nu a vrut sa-l vada cand a plecat. Finalul ei este simplu. Poveste lunga, final scurt. A plans de prea multe ori pe ascuns sa mai merite acum sa verse o lacrima, sa incerce sa indrepte ceva ce niciodata nu a fost drept. Un el si o ea nebuni unul dupa altul care au facut lucrurile oricum, numai cum trebuie nu. Ei nu au avut reguli. Doar au trait.

Varianta lui. Nu se pricepe la cuvinte. Nu stie ce a fost inainte de ea, cu ea sau dupa ea. Stie doar ca fara numai exista acel EL anormal de normal. Numai exista viata in flori, oxigenul lor il sufoca, peretii numai stau impreuna, vor sa fie liberi, sa fuga dupa parfumul ei. Soarele rasare din vest si este gri, asa cum ea ii ceruse pentru ca altfel nu isi putea farda perfect chipul dupa nopti lungi. Copacul din fata blocului nu-si mai intinde crengile pana la 3 sa le acopere trupul cu umbra fruzelor sale in duminicile toride cand leneveau pana la pranz. Toate o iau razna. Ii vine sa uite de el macar pentru o noapte, sa se ameteasca cu licori bahice pana numai stie cum il cheama.

Umbra i se desprinde de trup si il intreaba multe. Il cearta. Se uita pierdut la ea si ii spune lucruri fara sens. Aproape ca tipa la ea si vrea sa se desparta, sa o alunge, ingretosat de fidela ei prezenta.

Te intreb pe tine om pierdut, ce faci? Ce faci?

funny-couple-brain-fighting-heart

Ce faci cand noaptea se repeta inca o data, si inca una, si inca una si ajungi sa nu-ti amintesti ce ai facut in ultimele 3 saptamani? Nu stii ce dracu ai facut, unde te-ai dezbracat ultima data, daca era baiat sau fata, daca esti viitor tata sau nu, daca esti treaz sau visezi, daca esti mort sau viu. Ce faci cand te cantaresti dupa o luna si ai -15 kg fata de cat aveai acum fix 2 ani cand incercai sa o agati? Cand toti in jurul tau sunt rupti, cand ai tot ce vrei dar nu FIX ce vrei, cand te gandesti la ea si ce face cand nu e langa cine vrea dar este langa cine o ajuta sa nu fie langa cine ar fi vrut sa fie?

Te-apuca dorul de ea. De diminetile in care te trezeai fara nicio grija fiindca stiai ca e acolo. Sau nu. Nu conta. Stiai ca exista. Ti-e dor de cea pe care inca o cauti dar nu ai gasit-o inca.

Ti-e dor de tine, cel pe jumatate om.

Te asezi in genunchi, cu fata spre soarele ei gri si te rogi. Te rogi de ea cu toata viata din tine: „Grabeste-te naibii pana nu mor”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s