Zero inspiratie

Am stat 2 ore in fata laptopului sa storc o idee coerenta, sa-mi pun sufletul pe tava, mintea in carlige, sa-mi storc neuronii de toata vlaga artistica. Nimic.

Frig. Adica sunt fierbinte. Deci fierb. Gat. Cap. Ochi. Tremur si tresar de parca as fi intr-o camera frigorifica si mi-ar turna cineva pahare de apa fiarta in crestet. Sunt goala de idei si fara vlaga. Tot corpul doare si il simt de parca nu mi-ar apartine. Nu. Nu ma plang. Deloc. Chiar e tare senzatia. Ii multumesc prietenei mele Gripa ca ma viziteaza anual si ma face sa ma simt high. Si-a facut prost obicei sa vina in locul lui Cupidon in luna indragostitilor. Patetic. Totusi, mai bine ea. Femeile sunt scarbe cu femeile, dar se respecta, dom’le. Isi recunosc infrangerea, isi respecta tacit adversara.

inspiratie-e

Barbatii se agita ca niste furnici neputincioase care incearca sa bage o boaba de mazare intr-un musuroi mult prea mic. Adica reusesc sa-l care, se umfla in pene cu asta si la sfarsit isi dau seama ca a fost in zadar tot chinul, dar nu renunta. Vor sa isi dovedeasca cu orice pret priceperea. Si se chinuie sa indese bobul ala de mazare in musuroiul neincapator pana cand boaba se restogoleste la o miscare neinspirata si se duce dracu. Se duce dracu tot. Dar o iau de la capat cu inversunare. Si stiti ce? Intr-un final reusesc sa strecoare mazarea. O fac conserve si gata. Pentru ca asa sunt ei. Puternici dar lipsiti de gratie si imaginatie. In loc sa faca mai mult loc in musuroi pentru boabe intregi pierd timpul cu conserve.

Prea metaforic? Poate. Azi nu am rabdare sa explic dragilor. Ma iertati. O fi de la febra. Pana la urma sunt inspirata. Nu neaparat in cea mai buna forma a mea, dar … era nevoie si de o postare aiurea, tavalita si aruncata in goana gradelor din termometru.

Ce ma inspira? Habar nu am. Stiu sigur ca nu este natura, nu e sunetul paraului care curge lin sau vreo dragoste mare. Azi nu ma inspira nimic si totusi scriu. Ba mint. Ma inspira ceva. Ma inspira haosul. Dezordinea care ma inconjoara si de care sunt dependenta. Nu-mi place linistea, nu astept sublima relaxare. Ma hranesc cu adrenalina lucrurilor facute pe fuga, cu zgomotele lucrurilor scapate pe podea in goana dupa timpul pierdut aiurea.

Azi sunt ciudata. Si imi asum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s