From Paris with hate

Un cuvant: Paris.

Dupa 11 ani de franceza si vreo 10 de cand nu am mai vorbit, azi am avut ambitia sa ma uit pe TV5 pret de o ora. Eram curioasa. De ai lor. Ca de ai nostri sunt lamurita. Ai nostri critica, acuza, fac presiune. Avioane din Apuseni, elicoptere cazute in lacuri sau autocare din Muntenegru, toate au povesti cu personaje principale lasate pe locul doi in detrimentul scandalurilor, denigrarilor, amenintarilor si promovarii unei imagini ireale. Uite ca se intampla lucruri naspa si la ei.

Pe TV 5 erau un moderator si un invitat, care raspundea calm si politicos intrebarilor puse cu bun simt. Nu era un Nicusor Constantinescu tras la raspundere pentru un elicopter prabusit, adus in pragul apoplexiei de un jurnalist idiot care pune o intrebare in 10 feluri doar doar l-o face pe asta, si-asa bolnav vai mama lui, sa izbucneasca. Nu era un Raed Arafat incoltit de 3 jurnalisti imbecili care puneau o intrebare in 5 moduri pentru a-l face sa clacheze si pentru a arata intregii tari rusinea care s-a abatut asupra lui, omul care era condamnat la perfectiune pana mai ieri.

Citat-Lev-Tolstoi

A nu se intelege ca tin partea vreunora. Nu despre a cui e vina vreau sa vorbesc. Nu cunosc suficiente date cat sa am dreptul la o parere legata de asta. Nu am pareri nici macar legate de subiect. Cei care au pareri in secunda doi dupa producerea unui eveniment nu au de fapt pareri ci fixatii greu de dezradacinat dintr-o minte ingusta si bolnava de o mass media frustrata de libertatea exercitata pe jumatate sub presiunea unei puteri mai mari decat o putem intelege noi.

Noi, romanii avem boala societatii perfecte. Cade elicopterul in lac – in secunda doi SMURD-ul trebuie sa fie acolo, iar in secunda 3 victimele trebuie sa fie deja in perfuzii la spital cu cicatricile vindecate de jumatate. Nimeni nu are voie sa greseasca, nimeni sa fie intamplator in vacanta cand se intampla asa ceva, de parca ar ghici cineva in pahare de bourbon ca se prapadesc oameni in prapastii si vartejuri de apa.

Revenind la TV5, am observat ca  jurnalistii francezi nu spumegau precum ai nostri, in lipsa de alta tragedie aviatica sau vreun cod rosu de ninsoare care sa le puna in miscare mecanismele rautacioase. La noi talk show-uri veninoase cu dezbateri ca: „uite dom’le ce puturosi dezorganizati sunt si francezii astia, nu i-au gasit pe atacatori in jumatate de ora” sau ” cum de s-a intamplat tocmai la ei, cum de nu au aflat la timp ca niste dezechilibrati mintal vor sa faca atata macel intr-o tara binecuvantata cum e Franta?”. La ei trei cuvinte: solidaritate, rabdare, bun simt.

Nu ma pricep la cum functioneaza serviciile de informatii & restul organelor abilitate in materie de securitate statala, dar daca Gogu de la 7 vrea sa iasa cu butelia in piata sa arda gazul … altfel, nimeni nu are cum sa anticipeze asta.

Sunt lucruri care se intampla pur si simplu …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s