Prea mic, prea ca la tara

Traiesc intr-un oras cu directori de firme semianalfabeti si functionari bancari sau functionari publici fara studii sau studii fara nicio legatura cu jobul lor. Cu criterii de selectie in functie, bazate pe apartenenta la anumite etnii, sefi care se comporta execrabil cu angajatii, femei trecute de 45 de ani date afara de sefi care le inlocuiesc cu una mult mai tanara, fara studii si experienta.

Acum 4 ani cand m-am mutat aici am trait cele mai frumoase momente din viata mea. Ma simteam tanara, frumoasa, plina de viata si superindragostita. Nu stiam pe nimeni in afara de iubitul meu. Eram fericita. Ma simteam libera si incredibil de norocoasa. Puteam sa merg pe strada fara sa fiu nevoita sa ma salut fals cu toata lumea, fara sa dau peste oamenii strazii duhnind a toate cele, puteam sa vorbesc la telefon cand si cu cine aveam chef fara sa fiu deranjata aiurea la ore tarzii sau in week-end-uri.

Acum am ramas doar cu indragosteala si cu un imens dezgust. Si o concluzie. Pe aici e bine sa fii prost. Sau sa te dai prost.

Nu am fost niciodata genul atasat de locurile natale sau de cele adoptive.

Azi insa m-am reintors in locul in care am petrecut 5 ani din viata mea. Cei mai frumosi. Am simtit ceva ce nu am mai simtit pana acum. Nostalgie. Am vazut oameni care imi erau brusc dragi fara sa-i stiu, doar pentru faptul ca imi aminteau de locuri ce-mi pareau neschimbate. Pana si doamnele de la secretariatul universitatii  imi pareau mai dragute decat le stiam candva.

Nu mai spun de vreme. A fost superba. Toate au tinut cu mine. Cu noi. O zi relaxanta cum nu am mai avut de multa vreme.

Am ajuns acasa. Cu o diploma in mana si cu un cer posomorat deasupra. O diploma de master care nu mi-a folosit 4 ani si nici nu cred ca imi va folosi. Cel putin nu in orasul asta.

Demult se credea ca este mare lucru sa termini o facultate, un master si ca diplomele obtinute sunt numai bune de tinut in rama. Nu mai este demult asa, insa chiar asta o sa fac cu ele. Dar la propriu. Si cam atat.

Anunțuri

2 gânduri despre “Prea mic, prea ca la tara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s