20 Martie – ziua internațională a fericirii

Se spune ca doar nebunii si copiii pot simti cu adevarat fericirea. Pentru ca traiesc in lumea lor – perfecta, imaginara, aparent fara griji. Se mai spune si ca fericirea nu inseamna sa ai ceea ce iti doresti ci sa doresti ceea ce ai. Poti lupta o viata sa obtii ceea ce crezi ca ti-ar aduce fericirea, insa este dureros cand realizezi ca ceea ce ai obtinut nu este chiar ce iti doreai pentru a te simti complet. Si este mare lucru sa te convingi dupa ca ceea ce ai este ce te face fericit.Happiness-map

Treaba cu fericirea este ca nu prea exista. Ne amagim doar, pentru a nu deveni niste idioti care alearga aiurea dupa bani, functii, dragostea ideala. Fericirea nu este scopul, este pretextul nostru pentru a face tot felul de nebunii: din dragoste, pentru bani sau pentru functie.

Daca intrebi pe cineva sarac ce ar insemna fericirea pentru el ti-ar raspunde, daca nu ai nimeri un ipocrit, ca ar vrea bani. Unul bogat ar vrea si mai multi bani sa fie fericit, sau macar un seif bun pentru ei. Un om bolnav ar fi fericit sa fie sanatos, insa daca ar fi sanatos si-ar dori si el poate bani sau o relatie sau o vacanta pe care nu si-o permite … si tot asa. Fericirea, vazuta la rece, nu e nimic altceva decat incercarea de a bifa cat mai multe nevoi din acea piramida a nevoilor umane.

Acum 10 ani spuneam „As fi fericita daca as fi libera sa fac propriile alegeri fara sa se mai implice ai mei„.  Ghici ce? Am avut posibilitatea asta si nu am facut mare branza. De fericire, nici numai vorbesc. Nu este nicio fericire sa te chinui sa iesi din incurcaturi singura. Apoi ma gandeam ce fericita as fi daca as gasi un tip care sa ma iubeasca si care sa faca tot ce vreau eu (da, e o gandire de femeie egoista). S-a implinit si asta. Nu a fost suficient. Am vrut un job. Aici am avut noroc doar ca rutina te cam face sa ai second thoughts si este logic sa vrei mai mult.

Am intrebat multi oameni de-a lungul timpului: Esti fericit/a?

Am ramas uimita de fiecare data sa surprind in privirea celui intrebat o reactie ciudata, o rusine, de parca intrebarea asta era cea mai intima intrebare la care i se ceruse vreodata sa raspunda.

Poate ca fericirea este o chestie ce tine de intimitate, de gandurile tale, de planuri, de neajunsuri si aspiratii.

Poate ca totusi exista, asa cum este ea: nesabuita, egoista si zgarcita, efemera, perisabila precum un balon intr-un desert arid. Poate ca este atat de sadica incat vine cand credeam ca numai avem dreptul sa o primim si pleaca atunci cand in maretia nebuniei noastre am indraznit sa credem ca nu o sa ne mai paraseasca  vreodata. Poate este o oglinda pe care am primit-o cand eram mici de la ursitoare, poate s-a spart in mii de bucati cand am uitat sa mai fim copii si de aceea toata viata alergam inconstient dupa ea, dupa cioburi, dupa bucati de fericire. Poti sa alergi o viata si sa nu gasesti decat un ciob sau doua … insa chiar daca le-ai gasi pe toate … o oglinda sparta, tot sparta ramane.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s