Cum e cu ipocrizia

Pai este atunci cand ti-ai facut bagajele si ai rupt usa iesind din casa in goana mare in drumul spre aeroport/vama si peste 1 an, dupa ce ai devenit membru al tuturor comunitatilor de romani tristi plecati pe afara, postezi pe net un mesaj sfasietor (cum zic stiristele de la Pro) cocotat pe capota unui X6, in slapi si cu un lant de 30 de grame aur infasurat de gat. Plangi ca ti-e dor de te usuci pe picioare de casa, de masa, de purcelul bunicii si Dacia 1310 cu care ai dus-o prima data pe nevasta-ta in vizita la masa  – cu cratima. dimploma

Ipocrizie este atunci cand niste unii care nu suporta nici macar mirosul de marar si nu stiu cum arata o lopata, fac pe ecologistii si sustinatorii vietii la tara.

Haideti sa ne punem pe dat like-uri paginilor artistilor sau persoanelor publice care au avut accidente, care sunt in coma sau au murit, desi, pana sa li se intample ceva-ul ala nu mai stiam nimic de ei. Ca o paranteza, daca tu nu ai auzit de cineva nu inseamna ca nu a existat omul ala pana sa auzi tu de el.

Sa scriem RIP pe toate wall-urile si Respect X/Y, sa share-uim poze si stiri cu oameni despre care, pana sa intre in nefiinta nu stiam decat cel mult numele.

E ca si cum si-ar da Salam check-in la Opera din Milano – n-are niciun sens – te prinzi ca blufeaza. Sau e ca si cum te-ai duce in vizita la muzeul Van Gogh si ai avea pretentia la iesire sa-ti creasca IQ-ul cu 20 de unitati, iar cunoscutii tai sa te recunoasca drept cel mai cult iubitor de arta in viata.

Sa-i criticam pe fotbalisti ca joaca prost pe banii nostri, ca beau pana intra in coma si umbla cu zeci de femei cand stiti foarte bine ca: 1. voi sunteti fraieri, pentru ca banii pe bilet ii dati de bunavoie 2. si voi beti si 3. ati vrea macar o data femeile alea ale lor despre care spuneti ca sunt proaste si de moravuri indoielnice.

Sa ne inscriem in ONG-uri care se ocupa de strangerea de alimente/alte bunuri pentru copiii defavorizati din Delta / din Africa, dar sa nu avem habar in ce continent se afla Nigeria.

Sa iesim in strada pentru Rosia Montana, pentru demiterea presedintelui, pentru apararea drepturilor omului sau whatever, desi nu avem nicio idee despre ce este vorba, care este miza sau care sunt consecintele schimbarii.

Sa-i plangem on-line pe sinistratii din Teleorman, din China sau eu stiu ce alta comunitate lovita de intemperii, in timp ce postam poze pe Instagram din Bali, band un cocktail cu nume cool. Sa incepem sa facem complimente false oamenilor pe care nu-i suportam, dar de care avem nevoie si sa incepem sa-i ignoram pe cei pe care nu mai dam 2 lei desi ne-au fost de folos la un moment dat.

Recunosc cu toata modestia, nu sunt ipocrita. Si nu este o virtute. Sunt doar … normala. Nu dau like-uri paginilor cu RIP sau Respect si nici nu sunt membru al vreunui ONG infiintat pentru protejarea mustelor Tete, pinguinilor cu mot sau copiilor orfani, din simplu motiv ca nu-mi pasa.

Nu intru in depresii false regizate, televizate sau twitter-izate pentru fratii nostrii de peste Prut sau cei din tara, terorizati de ape, de rusi sau de soarta, din acelasi simplu motiv evocat mai sus.

Recunosc: critic oameni, ignor prostii. Nu trimit mesaje la gramada cu La multi ani sau Sarbatori fericite pentru ca nu cred in sarbatori si restul tampeniilor. Nu iau pe nimeni in masina din mijlocul pustietatii indiferent de situatie, pentru ca nu sunt bunul samaritean. Zambesc intotdeauna cand primesc critici pentru ca le consider constructive, chiar daca unele pot fi rautacioase si raman imuna in fata complimentelor pentru mi se spun lucruri pe care le stiu deja.

Desi m-am nascut la tara nu ma dau in vant dupa viata in natura. Nu tanjesc dupa locuri cu liniste si verdeata pentru ca nu sunt nici ierbivora si nici moarta nu sunt. Am curaj sa spun cand ma bucur de raul altuia sau cand mi-e indiferent, tot una imi este.

Nu-mi pasa decat de mine, de ai mei, de cativa apropiati si de cel care ma suporta de un car de ani asa defecta cum sunt. Nu incerc sa ma fac placuta pentru nimeni pentru ca stiu ce sunt si ce pot si pentru ca este mai bine sa alegi decat sa fii ales.

Judec pentru ca sunt judecata, mint pentru ca sunt mintita, nu cred in Dumnezeu pentru ca nu ma ajuta la nimic asta, nu bat cruci prin fata bisericilor sa dea norocul peste mine si sa castig la Loto sau sa dau peste un Fat Frumos ori peste un broscoi calare pe un CLS.

Daca tu dragul meu / draga mea nu te-ai regasit in nimic din ce am enumerat in randurile astea dezordonate si fara sens poate, inseamna ca esti perfect si sunt fanul tau. Nu o sa spun ca te respect, pentru ca stiu ca (te) minti. Dar cine nu o face? Sa arunce piatra cel fara de pacat … sau fara viata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s